“Onoarea familiei” – o poveste despre um anitate

Afganistan, 2014. O fetiță de 10 ani ar putea fi ucisă pentru „onoarea” familiei, după ce a fost violată de un mullah într-o moschee. Incidentul s-a întâmplat la finalul orelor de recitare a Coranului, iar mullahul Mohammad Amin a încercat să scape de închisoare, spunând mai întâi că aceasta i-a făcut avansuri, apoi că actul sexual a fost de comun acord. După ce fetița a ajuns în stare gravă la spital și medicii au declarat că a fost victima unui viol violent, care i-a provocat hemoragie și rupturi vaginale severe, mullahul a susținut că nu a știut vârsta ei și a crezut că are 17 ani, vârsta de la care căsătoria este legală în Afganistan. Astfel de situații se întâmplă frecvent în anumite țări și de obicei violatorii rămân nepedepsiți sau se aleg cu pedepse ușoare, datorită statutului social pe care îl au sau pentru sprijinul de care beneficiază din partea autorităților. În schimb, victimele sunt ucise chiar de propriile familii, existând acea presiune a „spălării onoarei” prin orice mijloc. Faptul că mama ei plângea de durere nu a oprit-o din încercarea de a intra ilegal în spital, cu gândul de a răpi fata și de a o îneca într-un râu. De Rod Nordland, jurnalist la The New York Times, spune că această practică este atât de înrădăcinată în mentalitatea și cultura acestor popoare, încât mamele nici nu se gândesc că finalul unei astfel de situații ar putea fi altul decât uciderea copilei. Doctorița Hassina Sarwari, cea care a avut grijă ca fetița să ajungă imediat într-un centru de protecție a avut parte de blesteme și amenințări cu moartea, iar recent a rămas și fără sprijinul autorităților, după ce acestea au decis ca fata să se întoarcă în familia ei, care intenționează să o omoare. Nedreptate, barbarie, ipocrizie. Organizații de apărare a drepturilor omului, instituții oficiale, jurnaliști și oameni obișnuiți, cu toții au fost scandalizați de cele întâmplate. Reacțiile de dezaprobare dură care au apărut în statele cu democrație stabilă sunt îndreptățite, mai ales că, după ce a trăit o traumă care îi va marca, probabil, întreaga viață, nu are de partea ei nici măcar autoritățile sau familia, a cărei „onoare” a fost pusă mai presus de umanitate. În urma știrii menționate, foarte multe persoane ar putea afirma că fata trăiește într-o cultură a morții, a discriminării și a disprețului. Credeți că acest tip de „onoare” a familiei face victime doar în Afganistan? Nu, ci și în România și în SUA, de exemplu. De data asta pe silențios. Nu se revoltă nimeni, nu se fac proteste, nu se semnează petiții. România, 2011. Adelina Duduială, o tânără de 16 ani, vicecampioană națională la lupte libere rămâne însărcinată, este părăsită de...

Read More

Tatuajele – simple d esene pe trup?!

Subiectul articolului de față este unul de actualitate, care, observ eu, prinde din ce în ce mai mult contur în Românica noastră. Ce-i drept, nu ne comparăm cu americanii sau cu alte popoare, că nici n-am avea cum, nici la acest capitol. Începuturi… În urma unor investigații făcute pe faimoasa mumie din Similaun, Ӧtzi, care a fost descoperită în ghețarii din Alpi în anul 1991, cercetătorii spun că tatuajele au apărut în scopuri medicale și că erau realizate din funingine, deci cu ajutorul focului. Mai târziu, tatuajele au fost utilizate pentru poziționarea în cadrul societății, fiind considerate, în funcție de tradițiile diferitelor popoare, semne ale divinității, ale rangului social, simboluri aplicate sclavilor și criminalilor. Ulterior, tatuajele au prins conotație decorativă. În secolul vitezei, această „artă trupească“ apare din mai multe motive sau la diverse categorii de persoane: Tatuajele imense apar pe brațele băiețașilor cu mașini puternice, știți voi, mașina aia tatuată cu 4 inele consecutive, cu părul încleștat de la atâta gel și cu portofelul măricel în buzunarul din spatele pantalonilor trei-sferturi. Ei își tatuează fie animale puternice, fie propriul nume (ceva mai hidos nici că se poate), pentru a-și demonstra „mondialitatea“. Gorgeous tattoos. De la specimenele menționate mai sus, trecem la fetele care, iarăși, își încarcă trupurile de dragul design-ului, fără ca tatuajele să aibă cine știe ce semnificație, trebuie doar să fie gorgeous. Dar nici nu le putem condamna, nu? Oamenii își mai pictează trupurile pentru a-și spune povestea, pentru a le aminti de ceva trecut, prezent sau pentru a-i pregăti pentru viitor. În cazul lor, tatuajele nu sunt doar niște simple desene pe trup, ci o adevărată artă, care, de cele mai multe ori, nu e înțeleasă sau nu poate fi interpretată de spectator. Aici, tatuajele țin de intimitate, de personal. Să vă spun o poveste. Acum 4 luni (chiar astăzi se împlinesc), am cunoscut pe cineva care dorea să-și facă un tatuaj, nu unul tocmai obișnuit, pentru el având o încărcătură emoțională mare. Persoana respectivă voia să-și tatueze chipurile părinților lui, dar în cu totul altă ipostază, morți. De ce? Pentru că așa s-ar fi obișnuit cu ideea aceasta, poate așa ar putea să treacă mai ușor peste suferință, dar în același timp, nici să nu uite. Recunosc, m-a înfiorat ideea lui pe moment, dar mai apoi l-am înțeles. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu ceea ce mi-a zis. Am înțeles că era înspăimântat de cum ar putea reacționa în această situație, tatuajele reprezentând un preview, o descătușare a emoțiilor și, totodată, o înglobare a lor. Deci asta îl ajută pe prietenul meu să se descarce, să spună prin tatuaje ceea ce, probabil, nu poate spune prin viu grai. În cazul lui, tatuajele...

Read More