până…

Până ce voi fi asemănarea Iubirii iubi-voi zăpezile albe şi luminile Învierii până ce voi fi… Facebook...

Read More

ȘTIINȚA LUI DUMNEZEU

Dl. Ford și motorul Oamenii de știință materialiști ne spun că știința, prin explicațiile ei atotcuprinzătoare, L-a îngropat pe Dumnezeu. Problema este că ei nu reușesc să distingă între mecanism și agent: faptul că înțelegem mecanismul unui anume fenomen nu înseamnă că nu există un agent care a conceput acel mecanism. Să luăm o mașină Ford. Se prea poate ca cineva dintr-un colț îndepărtat al lumii, care vede pentru prima dată mașina și care nu știe nimic despre ingineria modernă, să-și închipuie că există un dumnezeu (dl. Ford) înăuntrul motorului, care-l face pe acesta să meargă. Își mai poate închipui că atunci când motorul merge bine asta este pentru că dl. Ford dinăuntrul motorului îl place, iar atunci când motorul nu merge să fie pentru că dl. Ford nu-l place. Bineînțeles, dacă ulterior va studia ingineria și va desface motorul va descoperi că nu e niciun domn Ford înăuntrul lui. Nici nu i-ar trebui multă inteligență să înțeleagă că nu are nevoie de dl. Ford ca explicație pentru funcționarea motorului. Înțelegerea pe care a dobândit-o despre principiile combustiei interne va fi arhi-suficientă pentru a explica de ce motorul merge. Totul bine până aici. Dar dacă ar decide că înțelegerea principiilor de funcționare a motorului face imposibil să crezi în existența unui domn Ford care a conceput motorul, aceasta ar fi, evident, fals. Dacă n-ar fi fost un domn Ford care să conceapă mecanismul, n-ar fi avut ce să înțeleagă. Reglaj fin Pentru ca viața să existe pe pământ raportul dintre constanta forței electromagnetice și constanta forței gravitaționale trebuie să fie foarte bine reglat. A-l mări sau a-l micșora cu numai 1/1040 face viața imposibilă. Imaginați-vă, ca o ilustrație a acestei precizii, că acoperiți toată America cu monezi în coloane care ajung până la Lună (380.000 km), apoi faceți la fel pentru un miliard de alte continente de mărimea Americii. Vopsiți o monedă în roșu și puneți-o undeva în miliardele de coloane. Legați un prieten la ochi și puneți-l să o nimerească în grămadă. Probabilitatea că o va face este 1/1040. Fizicianul Freeman Dyson scrie: „Uitându-ne la univers și văzând multele accidente ale fizicii și ale astronomiei care au conlucrat în folosul nostru, aproape că pare că universul oarecum trebuie să fi știut că venim.” Credința (absolută) în Evoluție Chiar dacă am face ceva revoluționar, precum a pune la îndoială constanța vitezei luminii, nu am provoca ceva comparabil cu uraganul care se dezlănțuie împotriva persoanei care îndrăznește să-și exprime rezerva în legătură cu anumite aspecte ale teoriei evoluției. Vehemența extremă a opoziției mă umple de uimire. De ce e așa de puternică? Mai mult, de ce numai în legătură cu această arie a cercetării umane am auzit vreodată pe un...

Read More

SA DAM UN SENS INALT VIETII NOASTRE

Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos (n. 1945) este Mitropolit de Nafpaktos și Agios Vlasios din 1995. Formarea sa duhovnicească și teologică se întemeiază pe învățătura Sfinților Părinți, a monahilor contemporani din Sfântul Munte Athos, a profesorului Ioan Romanidis și a Cuviosului Sofronie Saharov. În limba română au fost publicate 12 dintre cărțile sale. Ce este omul? Ce trebuie să știm despre noi înșine? Omul este făptură a lui Dumnezeu și este rezumatul întregii lumi create. Dumnezeu a creat mai întâi lumea înțelegătoare (noetică), adică pe îngeri, apoi lumea sensibilă și, la sfârșit, pe om, care este alcătuit deopotrivă din parte noetică și parte sensibilă. Astfel, omul este cea mai frumoasă făptură a lui Dumnezeu. Este definitoriu felul cum îl caracterizează Marele Vasilie: „mare om”, „odraslă cerească”, „cel chemat să devină Dumnezeu”. Sfântul Grigorie Teologul scrie despre om într-un mod personal: „Mic sunt și mare, smerit și măreț, muritor și nemuritor, pământesc și ceresc”. În altă parte, vorbind despre faptul că omul este alcătuit din parte noetică și parte sensibilă, scrie că aceasta este trăsătura înțelepciunii și bogăției firii. Îmi place, de asemenea, o definiție extraordinară pe care o dă omului Sfântul Grigorie Teologul. Scrie: Omul este „ființă vie, care se iconomisește în cele de aici, dar destinația lui este în altă parte, să ajungă la cer, iar aceasta este o taină, și capătul acestei taine este ca omul să se îndumnezeiască prin harul lui Dumnezeu”. După toate acestea, mai putem oare să ne desconsiderăm pe noi înșine și să pierdem ținta noastră cea mare? În societate există foarte multă dependență: de televizor, de internet, de droguri, de pornografie. De ce? Și cum am putea să ne vindecăm? Din păcate, omul, din „bogăție a firii” a devenit rob al firii, s-a identificat cu firea și nu Îl mai caută pe Creatorul său. A fost creat pentru ținte înalte și el se ocupă de lucruri mult inferioare, de patimile și viața de fiecare zi. Desigur, nu le tăgăduim nici pe cele de zi cu zi, dar nu ne putem limita la ele, de vreme ce omul a fost creat, cum spuneam, pentru ținte înalte. De altfel, specialiștii sociologi au semnalat că astăzi ne aflăm în epoca post-modernă, în care predomină patru situații. Prima este „saturația socială”, ceea ce înseamnă că omul nu dorește să-și limiteze relațiile la mediul care-l înconjoară. A doua este „înmulțirea relațiilor”, ceea ce înseamnă că omul vrea să își înmulțească relațiile și, de aceea, încontinuu își schimbă locul și modurile de viață. A treia situație este „colonizarea sinelui”, adică omul se umple pe sine, construiește în sine posibilități multiple și automate. Și a patra situație este „comportamentul multiplu”, adică omul se fragmentează în multiple înfățișări, apare cu multe „măști”....

Read More
Pagina 5 din 359« Prima...34567...102030...Ultima »