O pandemie care ucide familia: infidelitatea virtuală

.  Există un mare pericol la adresa familiilor din societatea actuală. Cel mai grav lucru este că acest „monstru” sau „Godzilla” aşa cum este numit de jurnaliştii americani, este invizibil, adică nu este recunoscut ca pericol de către medici şi oameni Acest pericol iminent este prezent și poate deveni efectiv în fiecare casă, raportează Institutul American pentru Căsătorie și Religie (Marriage and Religion Institute), relatează portalul creștin http://www.christianpost.com . Cei mai mulți dintre experți sunt siliți să recunoască faptul că pornografia și dependența de ea sunt printre cauzele majore ale destrămării familiilor. Și mai grav, aceasta nu este doar o problemă a bărbaților, așa cum tindem să credem. Singurătatea lovește în inima căsniciei, afectând atât soțul cât și soția, dar este mult mai distrugătoare în viața emoțională a femeilor. Soțiile sunt astfel lovite de așa numitul „emo-porn” care este un nou tip de infidelitate, care creează satisfacții emoționale, mau mult decât creează plăcere fizică, conform Asociației „Focus on the Family”. Acest flagel constă în consumarea de imagini care arată bărbați fantastici, care sunt adevărați experți ai dragostei între „cearceafurile conversației”, excesivi de înțelegători, frumoși, manierați, foarte bogați și cu dexteritate emoțională. „Internetul a schimbat regulile jocului în preferințele femeilor” a spus David Krueger, președinte al „Convenției Creștine pentru Angajamentul Vieții” din statul american Missouri. „Generațiile trecute au căutat din greu reviste ilicite sau filme uzate prin magazine obscure, dar acum filmele cu un conținut pornografic de mare periculozitate sunt accesibile în orice oră liber și fără taxe la oricine are acces la internet” a spus acesta. Krueger a spus că 12% din toate conținuturile web astăzi sunt pornografie, iar 35 % din descărcările de conținut sunt de natură pornografică. Extensia dezastrului moral în viața oamenilor este greu de cuantificat. Astfel, numai în Statele Unite pornografia este o afacere de 12 miliarde de dolari anual, iar în lume de 57 de miliarde anual. El spune că toți creștinii și conducătorii creștini trebuie să înceapă imediat o misiune fermă și de lungă durată pentru a încuraja oamenii să trăiască o viață în Hristos. Krueger spune că societatea este în cădere liberă și că dezvoltarea unei viziuni biblice despre viața de familie este urgentă, dacă nu deja tardivă. Rațiunile pentru care bărbații se pierd în pornografie sunt bine cunoscute și discutate, însă din ce înce mai multe femei încep o astfel de adicție. Cercetătorii științifici și psihologii încearcă să descopere efectele sociale și psihologice ale pornografiei. Ei spun că toți consumatorii de pornografie se plictisesc cu ceea ce urmăresc și caută tot mai perverse forme de plăcere, uneori până la pedofilie, sadism sau crimă. Pornografia este ca apa sărată, pe măsură ce bei, îți creează o tot mai mare sete. De asemenea,...

Read More

IPS Kallistos Ware: „Dumnezeu vrea să ne ajute, dar şi noi trebuie să facem partea noastră”

„Tendinţa de secularizare este ceva relativ şi superficial, căci în adâncul inimii oamenilor se păstrează o puternică «sete» după Dumnezeu“. „Să le prezentăm tinerilor o Ortodoxie caldă, generoasă, nu una a regulilor şi restricţiilor de tot felul“. Înaltpreasfințitul Kallistos Ware împlinește astăzi, 11 septembrie 2011, 77 ani. Vă prezentăm cu acest prilej un interviu realizat în vara anului 2006 și publicat pentru prima dată în Lumina de Duminică. „Retragerea din lume într-un cerc strâmt, protector şi plin de siguranţă, un microcosmos liturgic în care totul este armonios şi frumos, ar fi o trădare a plenitudinii Ortodoxiei. Căci adevărata Ortodoxie respinge separarea dintre sacru şi secular. Dumnezeu poate fi găsit peste tot, în fiecare persoană.(…) Să devii ceea ce eşti: mai exact, să revii la tine însuţi; descoperă-L pe cel care deja este în tine; ascultă-L pe cel care niciodată n-a încetat să vorbească în tine; posedă-L pe cel ce chiar acum te posedă.“ (Kallistos Ware) – Cum caracterizaţi lumea în care trăim? – Lumea în care trăim… Văd două tendinţe, două direcţii. Prima, în special în vestul Europei şi în America de Nord, este tendinţa de secularizare. Foarte mulţi oameni par să-şi piardă credinţa, iar Biserica instituţională pare a fi în declin. Dar dacă privesc mai îndeaproape pot vedea şi o altă tendinţă, care contrazice pe cei care consideră că a murit credinţa. Chiar mai mult, în multe părţi ale lumii, se manifestă un fenomen de revigorare a credinţei. Nu fac referire la lumea musulmană, unde sentimentul credinţei este foarte puternic, ci la situaţia unor ţări precum România şi la alte ţări ex-comuniste. Căderea comunismului a coincis cu o „renaştere“ a Bisericii: mănăstiri noi, biserici noi de parohie, o creştere a numărului credincioşilor practicanţi. Nu cred că lumea de astăzi este neduhovnicească. Experienţa mea din Marea Britanie mi-a arătat că foarte mulţi tineri nu se dovedesc deloc sensibili faţă de Biserica instituţională, însă manifestă în inimile lor o sete profundă de tot ceea ce înseamnă spiritual. Mi se pare că tendinţa de secularizare este ceva relativ şi superficial, căci în adâncul inimii oamenilor se păstrează o puternică „sete“ după Dumnezeu. – Unde trebuie căutate răspunsurile întrebărilor zilelor noastre, înăuntrul sau în afara noastră? – Răspunsul final în noi înşine îl vom găsi. Să luăm ca exemplu criza ecologică. Considerăm criza ca aparţinând mediului, însă adevărata criză se află în interiorul nostru; nu în ecosferă, ci în inima omului. Dacă aerul devine tot mai toxic, apa tot mai poluată, pădurile mor, problema nu ţine de mediu ci de fiinţa umană, pentru că folosim creaţia incorect. Aşadar, soluţia este în interiorul nostru, într-o schimbare a atitudinii noastre vizavi de lumea materială. Nu trebuie să ne considerăm nişte stăpâni, ci nişte slujitori;...

Read More

Ascultă-ţi copilul!

  Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a trăi în comuniune. De aceea, nimic nu doare mai mult decât sentimentul că oamenii la care ţinem nu ne ascultă cu adevărat. Ascultatul (sau lipsa lui) ne modelează (sau ne deformează) încă din primele zile de viaţă – despre acest lucru ne vorbeşte Michael P. Nichols, profesor de psihologie şi terapeut: Nu mai ascultăm cu adevărat Lipsa disponibilităţii de a asculta este foarte răspândită şi ea este cauza unei mari părţi din conflictele şi problemele din viaţa noastră. Am câştigat un acces nemaipomenit la informaţie, dar am pierdut ceva foarte important: obiceiul de a ne concentra atenţia. De la muzica ascultată pe autobuz la televizorul care ne însoţeşte permanent în timpul petrecut acasă, suntem atacaţi de atât de mult zgomot, încât am devenit experţi în ignorarea acestuia. Dacă o emisiune nu ne atrage atenţia în primele două minute, schimbăm programul; dacă auzim o persoană vorbind despre ceva ce nu ne interesează, o ignorăm. În timpul scurt pe care îl petrecem cu familia sau cu prietenii, conversaţia este adesea înlocuită cu distracţii pasive şi liniştitoare. Prea obosiţi pentru a vorbi şi a asculta, ne mulţumim cu acalmia oferită de aparatele electronice care proiectează imagini, fac muzică sau scot zgomote şi nu mai comunicăm între noi, nu mai împărtăşim sentimente, idei, dorinţe. Ascultarea = nevoie de bază Să fim ascultaţi înseamnă că suntem luaţi în serios, că sentimentele şi ideile ne sunt recunoscute. În plus, în prezenţa unui ascultător receptiv suntem capabili să clarificăm ceea ce gândim şi să descoperim ceea ce simţim. De aceea, pentru a dezvolta o personalitate sănătoasă, oamenii au nevoie să fie ascultaţi. Ascultatul este esenţial pentru formarea unui sine puternic şi sănătos şi pentru formarea unor relaţii puternice şi sănătoase. Seminţele ascultatului sunt înrădăcinate în copilărie, în calitatea relaţiei dintre părinţi şi copii. Părinţii care ascultă îşi fac copiii să se simtă valoroşi şi apreciaţi. A fi ascultat ajută la clădirea unui sine solid, înzestrând copilul cu suficient respect de sine pentru a-şi dezvolta propriile talente şi idealuri şi a aborda relaţiile cu încredere. Copilul care este ascultat creşte cu un sentiment de împlinire şi siguranţă. Copilului care nu este ascultat îi lipseşte înţelegerea care consolidează acceptarea de sine şi este deformat de dorinţele şi neliniştea celorlalţi. Ascultatul este atât de important în dezvoltarea copilului pentru că el împlineşte una din nevoile de bază. Pe locul doi, după nevoia de mâncare şi adăpost, se află nevoia de înţelegere, pe care o au chiar şi pruncii. Nevoia nou-născutului de a fi ascultat este simplă, dar imperioasă, de aceea comunicarea cu el este foarte importantă, chiar dacă celui mic îi lipseşte limbajul vorbit. Şi atmosfera din jurul lui este...

Read More
Pagina 365 din 374« Prima...102030...363364365366367...370...Ultima »