Televizorul si intarzierile de limbaj

Televizorul este cea mai buna si ieftina bona. Pus in fata ecranului, copilul e cuminte, mananca tot si nu te mai deranjeaza. Pacat ca nu are si el un buton de la care sa-l inchizi si sa-l pornesti cand vrei. Cercetatorii aduca insa dovezi tot mai multe care sa descurajeze expunerea copiilor mici la televizor. In luna iunie a acestui an (2009), Archive of Pediatrics and Adolescent Medicine a publicat cel mai recent studiu american pe aceasta tema. “Stiam ca privitul la televizor in primul an de viata se asociaza cu intarzieri de limbaj si probleme de atentie, dar pana acum nu stiam de ce”, spune profesorul Christakis, peditaru de la Universitatea din Washington si conducatorul studiului. “De fapt, Academia Americana de Pediatrie descurajeaza privitul la televizor inainte de varsta de 2 ani, deoarece este o perioada critica in dezvoltatea copilului – perioada cand apar achizitiile verbale. Creierul unui bebelus se tripleaza ca marime in primii doi ani de viata, deci se petrec lucruri insemnate in aceasta perioada.” Pentru studiul condus de Christakis si colegii sai, au fost alesi 329 de copii cu varste cuprinse intre 2 luni si 4 ani. Timp de aproape doi ani de zile, copiii au purtat asupra lor aparate digitale care au inregistrat tot ceea ce acestia auzeau sau spuneau timp de 12 pana la 16 ore. Nu a contat daca adultii si copiii se uitau la televizor in mod activ sau daca se ocupau cu altceva in timp ce televizorul era pornit. Studiul a numarat cuvintele emise de adulti, vocalizarile copilului si schimburile verbale dintre adult si copil (un schimb verbal inseamna un raspuns venit in mai putin de 5 secunde). Analiza inregistrarilor a dezvaluit faptul ca fiecare ora de expunere la televizor s-a asociat cu 7 la suta mai putine cuvinte auzite de copil din partea adultului (adica in medie 770 de cuvinte mai putin decat in perioadele in care televizorul nu era pornit). De asemenea, schimburile verbale dintre adult si copil au scazut cu 15 la suta. Noutatea studiului a constat in faptul ca a luat in considerare doua aspect inedite: televizorul care merge doar in fundal (nu doar privitul activ), precum si intensitatea atentiei parintilor in timpul expunerii la TV. Conform specialistilor, chiar si un televizor lasat pornit in casa are un efect negativ asupra dezvoltarii limbajului copiilor. In al doilea rand, chiar daca adultii se uita impreuna cu copiii la televizor, atentia lor este redusa si conversatia cu copiii are de suferit. „Recomandarea mea este ca nici un copil sub 2 ani sa nu fie incurajat sa priveasca la televizor,” a mai spus profesorul Dimitri Christakis. Studiul demonteaza astfel o prejudecata foarte inradacinata a celor care sustin ca televizorul...

Read More

Toanele copiilor

  E normal ca fiecare din noi, copil sau adult, sa aiba toane din cand in cand. Multi parinti nu stiu insa cum sa reactioneze la toanele copiilor, in acele momente in care cei mici parca nu se mai inteleg cu nimeni si nu le mai convine nimic. Psihologul Diana Stanculeanu ne ajuta sa intelegem toanele copiilor si sa invatam sa le facem fata. Adriana Titieni: Explica-ne, te rog, cum e cu toanele copiilor? Diana Stanculeanu: Toanele copiilor au, in primul rand, o explicatie genetica, aici fiind vorba de temperament. Studiile ne arata ca 60% dintre copii au un anumit tip de sistem nervos care genereaza un tip de temperament: usor, echilibrat, stabil; acesti copii au o putere foarte mare de adaptare, cu o buna rezistenta la sarcini mai degraba plictisitoare.acesti copii fac fata bine si la elementele de noutate, si la provocare. Ceilalti 40% sunt copiii cu temperament dificil, care pot fi colerici sau “greu de urnit” (“slow to warm up”). Cei colerici sunt extrem de reactivi, cu reactii emotionale extrem de intense, rapide, acute, pe principiul “foc de paie” (pot face o scriza de furie sau de isterie din ori), nu tolereaza situatiile plictisitoare, nu fac fata bine la rutina si la regula. Copiii greu de urnit nu sunt neaparat lenesi, ci sunt asa dintr-un soi de inhibitie comportamentala, asa zisii copii timizi. Copiii cu un temperament dificil sunt predispusi la toane, capricii si rasfaturi. Dincolo de premisele temperamentale, care genereaza o cantitate mai mare sau mai mica de toane la copii, exista si premisele de disciplina din partea parintilor, in sensul ca o rutina de disciplinare relaxata, impredictibila, in schimbare, in functie de propria emotionalitate a parintelui, favorizeaza aparitia si inmultirea toanelor la copii. In momentul cand copiii inteleg in cele din urma, dupa testari nenumarate (la care trebuie sa ne asteptam), ca regula e regula si se aplica orice ar fi, o parte dintre toane se vor duce. Trebuie sa intelegem ca disciplina trebuie sa fie cat mai riguroasa si sa lase cat mai putin loc pentru negocieri. Pe langa temperament si disciplina, toanele mai tin si de contextul de viata al copilului, in sensul ca el poate traversa o etapa care prin natura ei il solicita mai mult decat este cazul. In privinta educatiei, aceste contexte pot fi reprezentate de intrarea la gradinita, clasa intai si clasele prag – a cincea, a noua, a douasprezecea. Ne putem astepta ca in aceste perioade din viata copilului sa avem mici “furtuni”, mici dificultati de adaptare, pentru ca contextul educational se schimba, cererile pe care adultii le fac copiilor sunt altele, creste numarul persoanelor cu care copiii trebuie sa interactioneze (trecem de la doamna invatatoare la mai...

Read More

Dorind să te căsătoreşti, ce înseamnă să laşi lucrurile să decurgă de la sine şi ce înseamnă a forţa lucrurile?

 Casatoria nu trebuie sa fie o preocupare permanenta pentru ca, mai ales la studenţi, lucrul acesta poate sa împiedice studiul. Totuşi, casatoria nu trebuie nici înţeleasa ca ceva pe care sa-l lăsam sa vina, pentru ca Dumnezeu sprijină acţiunea omului, in măsura in care El o vede de perspectiva. Am spus ca putem sa verificam pe prietenul nostru / prietena noastră, mai ales daca nu suntem de la Teologie. Cum suna telefonul si el / ea întreabă: „Astăzi ne vedem?”, tu poţi spune: „Da – si continui – pe treptele Bisericii Sfântul Nicolae”. O sa vezi, atunci, ca nu mai auzi nimic in receptor, dar după un timp te va întreba: „Unde?” Si tu repeţi: „Pe treptele bisericii sau la poarta bisericii sau poate vrei in biserica? Poate nu-i deschisa la ora aia, mai bine pe trepte”. „Bine, pe trepte”- o sa zică, si imediat ce zice, va începe sa i se învârtă mintea: de ce mi-a dat întâlnire acolo, de ce mi-a zis aşa, de ce mi-a repetat? In cele din urma, de aici vor porni nişte discuţii: «De ce trebuie sa ne întâlnim numai la cofetărie sau numai la statuia nu ştiu cui? De ce sa nu ne întâlnim si la biserica? Nu neapărat in biserica, dar putem face si asta – ne închinam la sfintele icoane si plecam». Acesta ar fi un mijloc de a verifica, pentru ca cine are frica de Dumnezeu are si respect fata de oameni. Dar noi ce facem? Luam pe soţul nostru sau pe soţia noastră de oriunde, întemeiem o familie, vedem ca nu merge si alergam la biserica cu acatiste, cu rugăciuni, cu intervenţii. De ce sa nu-l studiem / sa n-o studiem de la început, pentru ca nu e nimic mai grav decât sa nu îl ai pe Dumnezeu. Sigur, fiecare in puterea si in forma in care el reuşeşte. Nu toata lumea se poate casatori cu oameni care ştiu îndeajuns cele ale lui Dumnezeu. De aceea, trebuie sa verificam acest lucru din timp. O sa ziceţi: «Bine, dar daca pierd prietenia aceea?». «Daca pierzi prietenia aceea!? Nici o problema, ai pierdut-o mai devreme cu 5-6 ani. Bine ca ai pierdut-o acuma, bine ca n-ai pierdut-o peste 5-6 ani!». «De ce? Pentru ca aşa se verifica?». Omul se verifica. Cu sinceritate îl verificam, pentru ca n-avem voie sa ne periclitam mântuirea, in cazul in care nu putem duce crucea unei casatorii nereuşite. Poţi sa si câştigi mântuirea, tocmai ducând aceasta cruce, dar e bine sa nu încercam – „ajunge zilei răutatea ei”, ne spune Sfânta Scriptura. Nu putem risca. Daca o fata se căsătoreşte cu un băiat care este beţiv si îl aduce pe calea cea buna, ea va...

Read More
Pagina 361 din 376« Prima...102030...359360361362363...370...Ultima »