Nu există fericire dacă înşelăm sau suntem înşelaţi : Trădare, adulter, iertare

Infidelitatea este considerată de mulţi cea mai mare greşeală care poate apărea la un moment dat între soţi. Ea implică nu doar întinarea trupească, ci şi sufletească, prin minciună, neîncredere, distanţare şi neiubire, până la urmă. Infidelitatea poate avea mai multe sensuri, însă pentru mulţi dintre noi ea este probată doar atunci când există o dovadă a unei legături de natură intimă dintre partenerul de viaţă şi o altă persoană. Înşelarea se produce acolo unde unul sau amândoi soţii uită că Acela care i-a cununat în biserică este Hristos. Foto: Radu Angheloiu/www.fotopoetica.ro Trădarea dintre doi soţi sau adulterul, căci aceasta este denumirea infidelităţii dintre doi oameni care şi-au unit destinele în faţa lui Dumnezeu, a fost condamnată încă din cele mai vechi timpuri. Chiar şi poporul roman, care privea la început desfrâul ca pe un act indiferent din punct de vedere moral, a conştientizat la un moment dat efectele adulterului şi i-a pedepsit cu maximă severitate pe cei care se făceau vinovaţi de săvârşirea acestui act. Astfel, împăratul August a dat o lege în care declara adulterul ca fiind o crimă socială, iar cei vinovaţi erau exilaţi. Mai târziu, pentru adulter, oamenii erau pedepsiţi cu moartea. Adulterul deţine un loc important şi în legislaţia împăraţilor creştini, Constantin cel Mare mărind pedeapsa cu privire la adulter: soţul vinovat era pasibil de exil şi chiar condamnat la moarte, iar complicele său trebuia să fie decapitat dacă era liber, iar dacă era sclav, era ars.   În România, adulterul este faptă penală   Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, în predica sa de pe munte, condamnă adulterul: „Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: să nu săvârşiţi adulter. Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Mat. V, 27-28). În România, adulterul este considerat o faptă de natură penală, ţara noastră fiind singura din Europa care pedepseşte acest lucru. O persoană care a întreţinut relaţii sexuale în afara căsătoriei poate fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la şase luni sau cu amendă.   Fără fidelitate nu există iubire   Oare de ce ar trebui să fie fidele două persoane, una faţă de cealaltă? În primul rând pentru că au făcut un jurământ de credinţă în faţa lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, doi oameni îşi sunt credincioşi pentru că între ei există iubire. Dacă nu există fidelitate, atunci nu există nici iubire. E important ca cei doi să nu-şi piardă sentimentul de apartenenţă unul altuia. Dacă spui „te iubesc”, trebuie să dovedeşti că este adevărat. Dragostea generează un anumit comportament faţă de partenerul tău, care presupune atenţie, afecţiune, respect, fidelitate. Comportamentul unui om care iubeşte trebuie să...

Read More

DESPRE DROGURI , DESPRE DEPENDENTA DE DROGURI SI VINDECARE DESPRE NARCOMANIE SI NARCOMANI

Acest flagel este cumplit, raspandindu-se galopant in Rusia. Iata doar cateva cifre care atesta proportiile si profunzimea afectarii de droguri a societatii noastre: 2% din populatia tarii este dependenta in mod persistent de droguri; in ultimii zece ani, narcomania a crescut de 10 ori printre copii si adolescenti, incat actualmente se considera ca exista la noi peste o jumatate de milion de copii narcomani. Voi adauga ca un singur narcoman „molipseste“ pana la alti 60 de oameni. Acest fapt este legat de difuzarea si de revinderea narcoticelor. Narcomanul face asta in principal ca sa aiba o sursa de venit constanta pentru a-si cumpara portia zilnica de drog. As mai spune ca narcomania nu poate fi vindecata practic nicaieri in lume (terapia are succes doar in 2-3% din cazuri). Problema este ca aici avem de-a face cu o boala mai mult duhovniceasca decat trupeasca. Iar procesul tratamentului consta nu atat in utilizarea medicamentelor, cat in reeducare, in recuperare indelungata si minutioasa. Definitie Potrivit definitiei date de Organizatia Mondiala a Sanatatii, „narcomania reprezinta starea de intoxicatie periodica sau cronica, vatamatoare pentru om si pentru societate, produsa de consumul narcoticelor (de provenienta naturala sau artificiala)“. Conditiile a caror intrunire este necesara pentru a considera pe cineva narcoman sunt urmatoarele: – atractia de neinvins fata de narcotice; – toleranta crescanda (marirea dozei); – dependenta fizica si psihica de narcotice. Problema narcomaniei are multe aspecte. Ea este si morala, si medicala, si sociala, si juridica. Dependenta Impatimirea de narcotice este deja constituita dupa doua-trei luni. Deseori omul devine sclav al narcoticelor chiar dupa prima injectie. Voi mentiona aici si ca, de la inceperea consumului de substante narcotice (cum ar fi heroina), narcomanul mai traieste in medie sapte-opt ani, uneori zece-doisprezece – insa aceasta nu este viata, ci mai degraba un chin continuu. La narcoman se dezvolta dependenta fizica si psihica de narcotice. Dependenta fizica se realizeaza in urma infiltrarii narcootravii in mecanismele profunde ale metabolismului si in procesele biochimice din organism, incat acesta ajunge sa-si pretinda portia regulata de drog. La fiecare zece-douasprezece ore, narcomanul simte dorinta de neinvins de a-si lua doza, care pana la un moment dat creste in continuu. Daca din oarecare cauze nu poate sa-si ia drogul, narcomanul se chinuieste cumplit: il trec sudori reci, apar greata, voma, dureri articulare, senzatie de slabiciune, dureri abdominale, tremur in tot corpul. Depresia, tensiunea interioara, anxietatea sunt insotitorii obisnuiti ai abstinentei. Dependenta psihica este o manifestare si mai grava a narcomaniei. Potrivit expresivei descrieri pe care o dau narcologii acestei stari, narcomanul simte fata de narcotice „dragoste“: ca un indragostit, el se gandeste tot timpul la obiectul dorintelor sale, asteapta mereu intalnirea cu el si nazuieste catre el, se bucura daca intalnirea este...

Read More

Despre primenirea duhovnicească a tinerilor în Hristos, prin Biserică

Pe tot parcursul vieţii pământeşti trebuie să trăim cu credinţa şi convingerea că în Biserică toţi suntem tineri, căci una este vârsta tinereţii – cu aspiraţiile şi asperităţile ei inerente şi fireşti – şi altceva înseamnă a fi tânăr şi receptiv din punct de vedere spiritual, adică în stare să primeşti mereu noi impulsuri, care te îmbogăţesc şi te împlinesc duhovniceşte!… Tinerii vin întotdeauna cu prospeţimea şi sinceritatea lor în modul de a aborda adevărurile vieţii, ceea ce ar putea fi un important ajutor acordat societăţii pentru a se putea elibera de servituţile dedublării. Puritatea, curăţia, sinceritatea, spontaneitatea şi curajul tinerilor în analizarea, cu multă obiectivitate şi imparţialitate, a problemelor lumii post – moderne pot veni în sprijinul maturilor şi al vârstnicilor – care sunt generaţii rănite de atâtea experienţe negative şi dureroase. Aceştia, la rândul lor, i-ar putea apăra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experienţe!… Tinerii trebuie să fie chemaţi să facă parte din viaţa de zi cu zi a slujirii Bisericii, căci fără ei cu siguranţă că multe aspecte ale împlinirii şi înaintării misiunii în social, de pildă, s-ar face cu mai multă dificultate!… Ei trebuie să vină la un soroc firesc al existenţei în cetatea creştină şi-n Biserică, cu un „snop” şi un „buchet” de fapte strâns legate cu firul de cicoare al dragostei de Dumnezeu şi de semeni şi să ni se prezinte ca parte a întregului Ecleziei!… Tinerii, cu a lor tinereţe spirituală – care trebuie să fie o stare a „duhului” iar nu doar a vârstei, sunt chemaţi să reevalueze atitudinea apologetic–mărurisitoare şi misionară în aceste vremuri de acţiuni prigonitoare, concertate împotriva Bisericii într-un număr mare şi variat dintre care amintim câteva cum ar fi: desacaralizarea, secularizarea şi laxismul religios, arghirofilia şi hedonismul precum şi iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!… Toate acestea duc la înmulţirea păcatului şi a patimii, care ajung să fie considerate drept „fireşti” şi „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc şi ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!… Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufleteşti şi trupeşti ale omului, cu mult discernământ, bineştiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu cautând pe cine să înghită, şi să facem toate acestea convinşi fiind că suntem membrii Bisericii lui Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porţile iadului nu o vor birui!… Vorbind, aici, de primenirea duhovnicească, ne referim la purificarea noastră duhovnicească ce trebuie să urmeze şi să împlinească, în mod integral, învăţătura Bisericii lăsată nouă moştenire de către Mântuitorul Iisus Hristos, Care, prin glasul Scripturii şi al Sfinţilor Părinţi, ne arată nouă calea (unică şi autentică) ce duce la...

Read More
Pagina 359 din 360« Prima...102030...356357358359360