Lumina învierii şi umbrele finitudinii omeneşti

Diac. dr. Adrian Sorin Mihalache   Viaţa spirituală luminată de credinţă răstoarnă talerul istoriei. Fizica lumii şi biologia existenţei nu au ultimul cuvânt. În lumina Celui Care S-a jertfit pentru om şi care a biruit moartea, universul, lumea şi viaţa omului se luminează. Şi, odată luminat de puterea Învierii lui Hristos asupra păcatului şi a morţii, omul poate lumina, prin spiritul lui, pe cei din jur, putând pune lucrurile şi ordinea lumii în slujba binelui semenilor săi. În ultimele decenii, găsim cu tot mai mare uşurinţă voci care avertizează că modelul de viaţă al lumii în care trăim nu este înţelept. Chiar dacă lista realizărilor ştiinţifice este tot mai lungă, şi în pofida faptului că ingineriile promit şi probează faptul că pot rezolva multe probleme ale vieţii de fiecare zi, ameninţările cu care ne confruntăm au rămas aceleaşi: poluare, dispariţia speciilor, risipa resurselor naturale, discrepanţele sociale. Acestea sunt constatate în diverse forme, în arii variate, de mai toate perspectivele ştiinţifice şi etice ale prezentului. Le găsim, de exemplu, formulate în rapoarte anuale care privesc starea lumii, care constată că societatea în care trăim este nesigură. Dezastrele naturale, crizele financiare, conflictele armate, instabilitatea socială şi economică şi schimbările climaterice arată că cea mai mare parte a oamenilor sunt, cel puţin într-una din aceste privinţe, vulnerabili. Excesele progresului Jumătate dintre oamenii angajaţi, citim într-un raport, au o muncă nesigură, având o slujbă nesigură sau slab plătită. Este adevărat, multe dintre ţările dezvoltate par să fie puternice sau pregătite în faţa unora dintre aceste dezastre. Totuşi, dacă aceste ameninţări ar putea părea prea puţin probabile pentru locuitorii statelor puternice, să nu uităm însă că, potrivit consideraţiilor pe care le fac specialiştii în evaluări globale, nici o ţară nu este imună la schimbările climatice1. Găsim aprecieri de acest fel, care subliniază viaţa neraţională a zilelor noastre, şi în studiile globale. Omenirea a ales să trăiască, fără un bilanţ al planetei, constată doi autori consacraţi. Modelele economiştilor, spun ei, se concentrează mai ales pe raportul dintre producători şi consumatori, în timp ce accesul la energie şi materii prime – ca să nu mai vorbim de funcţiile ecosistemului – „sunt considerate de la sine înţelese“. Dar „economia naturii“ este la fel de importantă ca economia monetară: „împrumuturile şi datoriile se întind mult dincolo de economia monetară. Degradarea unor ecosisteme importante, reducerea biodiversităţii şi o climă din ce în ce mai instabilă sunt în cel mai bun caz o ipotecă la fel de mare pe viitorul nostru ca şi datoriile financiare“2. Departe de natură şi de semeni De unde vin toate aceste provocări? Desigur, în lectura minuţioasă cu care ne-a obişnuit ştiinţa, există multe cauze posibile. Una din cauzele uşor de sesizat vizează o anumită resituare...

Read More

Iubirea

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase; și când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei, chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni. Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare, chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile… Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită, fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea” Fragment din “Profetul” de Kahlil Gibran Facebook...

Read More