Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi

MINUNI SF. PARASCHEVA Aceste minuni sunt însemnate de către o păcătoasă creştină – Blondina -, după porunca Sfintei Paraschiva, care i-a spus în vis să scrie toate minunile făcute de ea, pe care le ştia această ucenică a Sfintei Paraschiva. Multe minuni face Sfânta Cuvioasă Paraschiva cu tinerii şi cu toţi care se roagă ei cu credinţă.   [ DESCARCA FISIER WORD: minuni-Sfanta-Parascheva.doc ] 1. O studentă dentistă, făcând practică într-o clinică, şi-a lăsat pe masă, în cabinetul de lucru, poşeta în care avea bani mulţi şi un ceas de mână, de mare valoare. Când să plece acasă, a observat că lipsesc banii şi ceasul. Ea, fiind foarte credincioasă, imediat a venit la Sfânta Paraschiva şi i-a spus durerea sa, dar pentru pomelnic n-avea bani. După trei zile vine un om în vârstă la cabinetul medical şi îi aduce ceasul şi banii, cerând mii de scuze pentru feciorul său, care era un golan şi – fiind chiar clientul ei – a profitat când ea a ieşit din cabinet şi i le-a furat. Tatăl băiatului i le-a găsit ascunse, l-a bătut până i-a spus de unde le-a luat, apoi a venit de i le-a adus înapoi.2. O femeie tânără de 33 de ani dintr-un sat de lângă Iaşi, a intrat într-o zi în Sfânta Mitropolie. Părea abătută, nervoasă şi chiar nebună. S-a închinat la multe icoane şi a venit la moaştele Sfintei Paraschiva. S-a închinat, însă când a vrut să sărute sfânta raclă, o putere a izbit-o şi ea a căzut la pamant . A inceput sa strige: „draci, diavoli..”. Oricine venea către dansa, ea ii împingea, şi la un moment dat a venit paraclisierul Sfintei Mitropolii – un diacon cu viaţă frumoasă călugărească -, a apucat-o de mână şi a întrebat-o: „Spune, ce păcat ai făcut?” Ea a spus că a umblat cu farmece, că a auzit că soţul ei o înşeală. A întrebat-o de unde este şi cum o cheamă? Nu ştia, ci se văieta de cei trei copilaşi ai săi. Atunci părintele diacon a întrebat-o dacă ştie să citească. Ea a spus că ştie; el i-a dat acatistul Sfintei Paraschiva ca să-1 citească. Ea s-a aşezat în genunchi la picioarele sfintei şi a citit tot acatistul. Apoi preotul duhovnic a chemat-o la el, a vorbit şi a văzut că ea s-a limpezit la minte. A mărturisit-o şi, fiindcă ea a spus că de trei zile n-a luat în gură nici un strop de apă, a împărtăşit-o. Femeia a plecat acasă sănătoasă. 3. Într-o zi o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Am întrebat-o ce are. Mi-a spus că lucrează ca femeie de serviciu la tribunal, a...

Read More

Martiriul Brâncovenilor, jertfă pentru credinţă şi neam

Despre arestarea şi moartea lui Constantin Brâncoveanu există numeroase mărturii, multe din ele aparţinând unor străini, agenţi diplomatici sau economici la Constantinopol. Interesul mare pentru destinul principelui este motivat şi de caracterul considerat iraţional, chiar „bestial” al atitudinii turcilor faţă de „nefericitul” principe, asta într-o epocă în care cruzimile erau la ordinea zilei. Toate mărturiile sunt unanime în a aprecia că arestarea întregii familii şi modul în care a fost regizată moartea celor şase persoane depăşesc cu mult limitele acceptabile, chiar şi pentru o societate crudă precum era cea otomană. Torturarea şi uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi şi a sfetnicului Ianache, precum şi suferinţele îndelungate ale restului familiei, luate în sine, fără a ţine seama de suferinţa şi jertfa celor vizaţi, nu sunt nimic altceva decât un exemplu de bestialitate pură, generată de instincte primare. Brusca mazilire de către Înalta Poartă a bătrânului domnitor, cunoscut şi preţuit în Europa, a generat întrebări legitime în ceea ce priveşte raţiunea gestului făcut de sultan. S-au emis în epocă şi printre istoricii care s-au aplecat asupra fenomenului diverse explicaţii, legate de realităţile geopolitice de la Dunărea de Jos din perioada respectivă, de jocul diplomatic complicat al Brâncoveanului, care i-a fost fatal, cu Imperiul Rusiei şi Casa de Habsburg. Deci, trebuia să existe o explicaţie „savantă”, care să ţină seama de „înalte raţiuni de stat”. Însă, încă de la începutul arestării, diverse persoane au emis şi o ipoteză mult mai „banală”: cea a „invidiei” otomane pentru legendara avere a prinţului valah. Există texte care arată dragostea de arginţi a sultanului Ahmet, dragoste împărtăşită cu mulţi alţi slujitori ai Porţii, lucru care poate constitui o explicaţie, mai banală, dar perfect coerentă, a atitudinii conducătorilor otomani. Sordid şi măreţie în moartea Brâncovenilor Primele sentimente ale acestor străini faţă de drama domnului român sunt de milă profundă. „Bietul” şi „nefericitul” sunt cele mai frecvente epitete atribuite Brâncoveanului. Acestea sunt cu atât mai justificate, cu cât arestarea şi condamnarea sa sunt datorate unei motivaţii josnice: banii. Toate mărturiile arată că, în momentul sosirii domnului român la Constantinopol şi al întemniţării în închisoarea Celor Şapte Turnuri, toate motivaţiile „savante” dispar, iar Brâncoveanu este supus unor chinuri atroce pentru a spune unde îşi are ascunşi banii. Nimic altceva. Rapoartele consemnează în timp etapele „disciplinării” domnului român, care, pe măsură ce mărturiseşte, este scos din grotele sordide ale închisorii, către niveluri superioare, unde poate respira. Deşi se vorbea că, dacă va da toată averea sa în mâinile sultanului, va scăpa cu viaţă, cei mai experimentaţi au prevăzut din timp că principele valah va sfârşi în cele din urmă ucis, pentru că aurul stârneşte patimi grele. De altfel, unul din rapoarte, reprodus mai jos, arată că turcii, orbiţi de...

Read More

Importanţa de a-mi înţelege semenii

 “Fusese o zi grea de lucru. Spre seara, imi simteam picioarele si bratele grele de oboseala. Si parca fiecare muschi ma durea! Ca sa ajung mai repede acasa, am luat metroul si m-am asezat cat mai confortabil pe locul meu, incercand sa-mi destind corpul obosit. La statia urmatoare insa, un barbat cu doi copii a urcat in vagonul nostru. Barbatul s-a asezat chiar pe locul liber de langa mine, sprijinindu-si capul in maini, parand ca vrea sa se odihneasca. Este obosit, m-am gandit, cu intelegerea celui ce simtea din plin oboseala. In cateva momente insa, compasiunea s-a transformat in dezaprobare. Tatal se relaxa, parand absent si dezinteresat fata de orice se intampla alaturi, in timp ce copiii devastau vagonul. Strigau si alergau dintr-o parte in alta, tulburand linistea ce domnise inainte. Au inceput chiar sa smulga ziarele din mainile calato-rilor si sa se izbeasca de usile inchise ale vagonului. Oamenii au inceput sa se agite si sa murmure, dar tatal copiilor nu parea sa-i bage in seama. In cele din urma, nemai-reusind sa-mi stapanesc indignarea, l-am atentionat: “Domnule, copiii dumneavoastra deranjeaza pe toata lumea! Nu i-ati putea linisti cumva?” Vecinul meu de scaun paru surprins, de parca s-ar fi trezit brusc: “Oh, da… murmura el… da, aveti dreptate! Dar, vedeti, ne intoarcem de la spital, unde mama lor tocmai a murit. Nu ma pot gandi la nimic altceva si cred ca ei sunt atat de socati incat nu-si dau seama ce fac… Dar aveti dreptate, am sa-i chem aici…” “Oh, am raspuns eu incurcat… Imi pare rau, n-am stiut. Daca va pot ajuta cu ceva…” Imi era rusine. Crezusem ca e doar obosit, avusesem impresia ca-l inteleg, il mustrasem ca nu-si supraveghea copiii… Daca as fi stiut… ” Concluzia: a judeca pe cineva nu este dreptul nostru si inainte sa ne exprimam verbal si fizic starea, sa cugetam bine daca aproapele nostru este pregatit si merita sa auda ceea ce vrem sa-i spunem.   Sursa: net Facebook...

Read More
Pagina 30 din 359« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »