„De duhul unei forţe grandioase sunt pătrunse masivele montane învăluite de nori întunecaţi şi valurile oceanului bântuite de furtună, care năpădesc asupra stâncilor de pe ţărm. Duhul veşniciei şi al nemărginirii se revarsă în sufletele noastre de la miliardele de stele ale cerului nopţii. Câtă bucurie şi pace ne aduc culorile blânde ale răsăritului şi câmpiile şi lacurile învăluite de lumina lunii! Natura vădeşte valoarea supremă a frumuseţii morale şi repulsia faţă de urâţenie în ochii blânzi şi curaţi ai oamenilor buni, în înfăţişarea respingătoare a răufăcătorilor şi a infamilor.” Sfântul Luca al Crimeei, Puterea inimii Foto: Edward Lear, „Mount Athos and the Monastery of Stavroniketes”, oilpainting Facebook...

Read More

tu

Stii,sunt momente sunt cand vrei sa te citesti dupa o vreme,lasi timpul sa treaca doar sa nu-ti amintesti cine esti dar stai sa te gandesti dupa tot ce ai facut,ai o viata mai buna?Te grabesti sa termini si urmatorul capitol si sa inchizi cartea,cartea ta?Esti singurul personaj?nu,poate joci doar rolul principal dar poti sa lasi sa continue ce tu ai inceput,poti sa iti pui amprenta de fiecare data cand simti,cand ai nevoia dar nu poti face tu finalul,nu acum cand incerci sa tii din rasputeri balanta,nu acum cand se inclina asupra ta,nu acum cand o inclini asupra altuia,doar nu acum.Te poti numii un invatacel,unu care invata,unul care se invata cum sa fie el,propriul stau mentor care vrei sa fii mandru de tine,sa te privesti de sus in ochi si sa nu lasi capul niciodata plecat acolo unde trupul evadeaza si se dezintegreaza in praf de amintire,acolo unde nu ramai,de acolo de unde renasti intr-o lumina puternica care iti face simtita prezenta acolo unde iti e locul.Insa dabea incepi sa scrii,un scris frumos ce-i drept,multi ar fi invidiosi pe tine,multi care au terminat deja romane si ale caror scris s-a cocosat,ale caror scris zbarcit nu mai este citet.Nu te grabii,dupa fiecare fila uite-te in urma si vezi cat de frumos ai mangaiat spatiul gol care nu credeai ca il vei umple,uite-te inapoi de fiecare data si continua sa scrii,tot mai frumos,tot mai placut.Ai obosit,lasa spatiu liber pentru cand vei revenii si lasa opera ta frumoasa sa fie completata in continuare,las-o sa fie citita,apreciata si continuata frumos,apoi revii unde ai ramas,completezi ce ai lasat gol si revii unde urmele sunt proaspete si mergi in directia lor,pana…pana cand? Facebook...

Read More

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite. Uneori, întâlnirea cu Dumnezeu este neaşteptată şi neprevăzută, alteori, ea este pregătită printr-un drum lung făcut din tatonări, în­doieli, deziluzii. În anumite situaţii, Dumnezeu îl „prinde” pe om, luându-l prin surprindere; în altele, omul Îl găseşte pe Dumnezeu, întorcându-se spre El. Aceasta convertire poate surveni la orice vârstă, în copilărie sau adolescenţă, la maturitate sau la bătrâneţe. Nu există două fiinţe care să fi ajuns la Dumnezeu pe aceeaşi cale. Nu există nici cale dina­inte trasată pe care cineva să o poată parcurge în locul alt­cuiva. Fiecare trebuie să-şi croiască propriul drum, pe care să îl parcurgă de la un capăt la altul și să-și găsească Dum­nezeul personal, Căruia Îi strigăm: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut” (Psalmi 62,1). Dumnezeu este acelaşi pentru toţi oamenii, însă El trebuie să fie descoperit de fiecare persoană în parte, de mine şi să fie al meu. Sursa: Ilarian Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk, Taina credinței. Introducere în Teologia dogmatică ortodoxă, Editura Doxologia, p.26 Facebook...

Read More
Pagina 3 din 35912345...102030...Ultima »