Poveste

“Sufletul tău funcţionează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuşi vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiţi pentru iarbă Şi pentru lac, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură Şi vom ţine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieşi în cale Sfânta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai suntem tineri. Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.“ de Marin Sorescu Facebook...

Read More

Perspectivă

Dacă te-ai îndepărta puţin, Dragostea mea ar creşte Ca aerul dintre noi. Dacă te-ai îndepărta mult, Te-aş iubi cu munţii şi cu apele Şi cu oraşele Care ne despart. Dacă te-ai îndepărta Cu o zare, La profilul tău s-ar adăuga soarele, Luna şi jumătate din cer. de Marin Sorescu Facebook...

Read More

Chiriaşii

  În clădirea trupului meu cazez mereu chiriaşi. Unii mai dubioşi, alţii sunt oameni de treabă, cu familiile lor. Cel mai învârstă chiriaş este domnul Pain. A apărut la uşa mea acum 14 ani, într-o după-amiază însorită. Mi-a zis că de mult caută un apartament frumos, iar clădirea mea l-a atras de la distanţă. Neştiind ce-mi fac, l-am primit în umila mea casă şi i-am oferit camera cea mai bună, de la mansardă. S-a îndrăgostit atât de mult de condiţiile propice din mine, că refuză să plece de atâţia ani. Iar eu zadarnic încerc să-l conving. Nu poţi da afară bătrânii. Ce om aş mai fi? Şi nu-i vorba că nu m-aş înţelege cu el, uneori este un bătrânel simpatic, dar te mai plictiseşti să ai de-a face cu aceleaşi lucruri, aceeaşi oameni. Cealaltă cameră de lux din mine, o ţin închiriată pentru doamna Happiness. Este o fiinţă superbă, foarte cochetă, mereu cu zâmbetul pe buze şi ştie să spună o vorbă bună la nevoie. Păcat că vine şi pleacă mereu. Niciodată nu vrea sau nu poate să stea mai mult decât 1-2 zile, oricât mă rog de ea sau îi ofer tentaţii… De la un timp nici nu o mai las să plătească, i-am dăruit camera poate poate va dori să zâbovească mai mult pe la mine. A încercat ea să mă convingă că mulţi sunt cei care o aşteaptă, că este nevoie de ea şi că nu poate sta mai mult la mine, oricât ne-am dori şi eu şi ea. Mi-a promis, în schimb, că atunci când se va pensiona, va sta la mine… Am auzit eu însă că în slujba care o are ea… nu există pensionare… Doamna Uitare şi domnul Iertare au stat într-un timp în mica mea clădire, dar nu ştiu ce nu le-a convenit şi au plecat. În locul lor s-au cazat domnul Regret şi doamna Amintire. Oameni de treabă, păcat să se ceartă destul de des şi aruncă cu lucruri prin mine, răvăşindu-mă. Zadarnic le-am propus o terapie de grup, refuză. Spun că se descurcă singuri şi că n-au nevoie de nici un fel de ajutor. Ce pot să fac? Şi doamna Speranţă locuieşte la mine. Spune că-i place mult cum am mobilat şi că-şi iubeşte camera cu privelişte spre mare. Mi-e frică pentru ea. Este o femeie de o vârstă extrem de înaintată, chinuită de tot felul de boli a căror nume nici nu mă obosesc să le reţin, fiind imposibil de pronunţat. Pentru ea am cazat un medic, chiar lângă camera ei, să-i fie la dispoziţie 24 de ore din 24. Este ca un fel de mamă pentru mine şi n-aş vrea să o pierd. Şi domnul Iubire este un...

Read More
Pagina 20 din 360« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »