Sfânta Liturghie – o joacă a copiilor în fața Părintelui ceresc, o viață de copil, unde totul e imagine, mireasmă, melodie și dans

„Oamenii încruntați și serioși, preocupați numai cu acumularea de informații exacte, înclinați să depisteze fisuri morale pretutindeni, și căutând cu asiduitate explicații pentru fiecare fenomen, vor avea întotdeauna probleme cu adaptarea la dumnezeiasca Liturghie. De ce ? Pentru că, în esența ei, Liturghia este o joacă a copiilor în fața Părintelui ceresc, aidoma Sophiei care se veselea și se desfăta fără încetare în fața Tatălui, dezmierdându-se pe rotundul pământului (cf. Prov. 8:20-21). Liturghia generează un impresionant univers ludic, unde fiecare inimă zâmbăreață este invitată să hoinărească, dilatându-se la infinit pentru a înghiți cât mai mult din șuvoaiele surâsului lui Dumnezeu. În Liturghie omul nu mai este preocupat de sine însuși; așa cum pruncul se joacă pentru a le capta atenția părinților, la fel și în biserică, privirea creștinului e ațintită spre Domnul, contemplându-i Shekinah, prezența maiestuoasă. Limbaj, gesturi, culori și veșminte, se împletesc pentru a forma spațiul unde cerul și pământul se suprapun, templul unei copilării stilizate metafizic sub ochii lui Dumnezeu. Da, Liturghia e un joc. Jocul sacru al fiilor Fiului, unde nu există constrângeri, ci libertate, frumusețe și bucurie sfântă înaintea Domnului. Ea este, până la urmă, o viață de copil, unde totul e imagine, mireasmă, melodie și dans.” Pr. Ioan Bădiliță Facebook...

Read More

Fericirea din lucrurile simple

”După o lungă și grea perioadă de carceră, în care nu am mai văzut lumina zilei, odată mutat în celula comună, prin crăpătura ochiului de fereastă, am zărit în curtea închisorii un fir de iarbă. Un fir ca toate firele de iarbă, pe lângă care trecem nepăsători în fiecare zi… Însă, atunci, în acel fir de iarbă, eu am văzut toată slava Raiului. Mi s-au umplut ochii de lacrimi și inima de mulțumire și o fericire odihnitoare m-a cuprins cu totul. Eram … fericit !” Ilie Tudor, tatăl interpretului Tudor Gheorghe, în cartea sa, „De sub tăvălug”, despre experiența sa ca deținut politic Facebook...

Read More

Despre fericire …

“În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus: – Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca! Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit. Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă: – Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume? Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise: – Dar, cum să nu fiu fericit? Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ! Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş. Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi !” Adaptare după N. Pesechkian, ”Poveşti Orientale”  Facebook...

Read More