Fără categorie

Despre sentimentul părăsirii de către Dumnezeu …

„Hristos voiește să-L iubim fără această certitudine că-L deținem. Fără asigurări. Voiește să te lase așa. În acest gol, în acest gol în care poți să faci cele mai frumoase zboruri, cele mai frumoase planuri în cerul dragostei Lui, în marea vieții, pe unduirile ei. Dacă vei înțelege toate acestea, vei înțelege cât de prezent este Dumnezeu când simți că este absent. Să știi că acele clipe în care este absent, în care nu-L simți, în care nu-L vezi, în care înțelegi că lipsește, sunt mai ales acele clipe în care cu puțin timp înainte ți-a dat pâinea Lui și doar ce începuseși să înțelegi, S-a făcut nevăzut. El îți spune: „Voiesc să dobândești o altfel de legătură cu Mine. Dincolo de scheme, de culori, de viziuni, de vederi, de atingeri, de asigurări și certitudini; voiesc să simți în inima ta că Mă deții acolo”. Pe Acela care tot vine și tot pleacă. Pe Acela care-și lasă amprenta Sa înlăuntrul nostru și nu știm exact unde este. Și nu-L putem descrie altora apoi, dar ceilalți văd în ochii noștri ceva și înțeleg că Domnul a pășit prin sufletul nostru și a lăsat ceva. Iar aceasta lasă loc pentru o nouă înaintare. Pentru noi pași.” Pr. Andreas...

Read More

Despre bucuria si pacea nezdruncinate ale sufletului

„Lumea este aceasta care este, cu chinurile și cu bucuriile ei. Totdeauna a fost așa. Și așa va fi. Elementul tragismului a caracterizat totdeauna Pământul nostru. Viață și moarte. Înflorire și decădere. Cădere și Înviere. Toate acestea merg împreună. Și vor merge așa pentru totdeauna în acest interval al timpului. Însă ceea ce trăiești tu înlăuntrul tău nu depinde numai de lumea exterioară, nici măcar de modul în care tu „interpretezi” această lume, de ochii tăi, de optica ta. De felul în care vezi tu viața, ce însemnătate dai tu eșecului, dacă te schimbi ușor în rău din pricina unei încercări, dacă te prăbușești grabnic într-o stare de părăsire sau de trădare. Hristos, de asemenea, a trăit într-o lume tragică, într-o epocă la fel de dificilă. Dar El a fost necontenit în contact cu Tatăl Lui cel Ceresc, cu pacea inimii Lui dumnezeiești, cu bucuria Sfântului Duh care-L inunda. Și așa le suporta pe toate, pe toți îi iubea, peste tot iradia lumină, nici de moarte nu se temea, nici trădările nu-L distrugeau. Dacă, așadar, ai putea și tu să-ți schimbi ochii tăi, afecțiunile (iubirile) tale, mintea ta, atunci toate vor fi probabil la fel, dar tu nu te vei distruge cu ușurință. Vei fi altfel, vei auzi înlăuntrul tău alte lucruri, vei simți o putere de neclintit care te va ține drept în picioare !” Pr. Konanos...

Read More

Cel mai anevoios lucru este să ținem dragostea

„Așadar să avem dragoste între noi, cu toate că tu ești diferit și diferită și eu sunt diferit. Fiecare are caracterul său. Ce a spus Domnul nostru Hristos ? „Așa, zice El, vor înțelege toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste între voi.” Nu a spus – să zicem −, „Vor înțelege toți că sunteți ucenicii Mei, dacă ascultați toți aceeași muzică, dacă aveți toți exact aceleași opinii, dacă trăiți toți exact în același fel”. Voi aveți caracterul vostru. Tu altfel, eu altfel. Chiar și în cadrul Dumnezeieștii Liturghii fiecare trăiește în alt fel rugăciunea lui. În altă parte tresaltă sufletul tău, în altă parte se emoționează sufletul meu și în altă parte al altuia. Nu-i așa ? Dar toți în acel moment simțim dragoste. „Așa vor înțelege, zice Mântuitorul, toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste între voi.” Cel mai anevoios lucru este acesta. Cel mai anevoios lucru este să ținem dragostea.” Pr. Konanos Andreas...

Read More

Și rămân lângă noi orice ar fi …

„Unii oameni sunt ca lumânările… Se strecoară în viața noastră discret și tot așa ne luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi … cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui. Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru… Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor. Ard luminându-ne calea. Ca lumânările făurite din ceară naturală. Îi purtăm cu noi peste tot, sunt omniprezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb. Ne trăiesc fericirile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre… Și rămân lângă noi orice ar fi ! Sunt oamenii la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai bună. Sunt oamenii care îți alină setea de liniște. Sunt oamenii pentru care NOI ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni i-a dat… Sunt oamenii care ne ajută să ne scriem povestea fără să ne înlocuiască litere… Sunt oamenii-lumânare din viața noastră, oamenii a căror lumină ar trebui s-o conștientizăm și a căror flacără s-o menținem arzândă… Sunt oamenii cărora le mulțumim pentru faptul că există în viața noastră.” (Sursă text:...

Read More

… din credinţă şi din speranţă

”Iubirea se naşte din credinţă şi din speranţă. Numai când se naşte din ele e autentică şi face minuni. E în stare să se scrifice, să înfrunte orice risc pentru a face bine altuia, pentru a alina o suferinţă.” Mitropolit Antonie Plămădeală, ”Tâlcuiri noi la texte...

Read More

Numai dragostea …

”Numai dragostea ne face să ne expunem, pentru că ea crede în minuni. Sau nu-i pasă de consecinţe. Dragostea se răspândeşte prin ea însăşi. Cine poate înţelege aceasta a ajuns la dragoste …” Mitropolit Antonie Plămădeală, ”Tâlcuiri noi la texte...

Read More