Fără categorie

Nu deznădăjduiţi, nici chiar în situaţii disperate !

”Dacă nu deznădăjduim, biruinţa ne aparţine. Aveţi această armă, „arma nebiruită a păcii”. Fie ca Dumnezeu să vă dea puterea duhovnicească de a săvârşi cu vrednicie acest act de eroism, act care este un privilegiu atât de rar la ora actuală, în toate situațiile: mai importante sau mai puțin importante, familiale sau la scară mondială. Nu ne este întotdeauna cu putinţă să vedem rezultatele scontate în limitele pământeşti, însă există rezultate. Tocmai de aceea reușim să ne luăm inepuizabila energie pentru rugăciune, rugăciunea minţii, dacă trupul slăbeşte. Sfatul meu frăţesc este să nu deznădăjduiţi, nici chiar în situaţii disperate ! Durerea sufletească este insuportabilă, însă tocmai din această durere se naşte puterea rugăciunii. Suspinele venite din adânc vor atinge înălţimile veşniciei. Învierea este o realitate existenţială. Cel mai preţios lucru în lume este personalitatea umană. Dacă un atom de hidrogen trăieşte veşnic, cum oare, persoana – această minune, această splendoare – ar putea pieri ? Viaţa este puternică pe treapta de jos a creaţiei – şi cu atât mai mult este puternică pe treptele superioare.” Extras din cartea Arhimandritului Sofronie, ”Scrisori către prieteni...

Read More

Să trăim în prezent – singurul timp care ne aparține

„Detaşarea trebuie să se exercite faţă de prezent, dar şi faţă de viitor şi trecut. De aici, sfatul des dat de către avva Serghie Șevici, acela de „a trăi de pe o zi pe alta”. Pentru a stabili şi a întreţine această stare duhovnicească, el recomandă a deprinde obiceiul de a începe fiecare zi fără a privi în urmă şi fără a te gândi la ziua de mâine, ca şi cum aceasta ar fi pe deplin nouă, ca şi cum ea ar fi singura pe care o ai dinainte. Pe de o parte, nu trebuie să ne neliniştim cu privire la viitor: mai înainte de toate, prin aceste frici nu putem schimba nimic – învăţătura avvei este aici axată pe învăţătura lui Hristos din Evanghelie, Luca, 22-31. Apoi, proiectându-te în viitor, te îndepărtezi de prezent şi rişti să-ţi petreci toată existenţa neglijându-l. Avva nu îndeamnă nicicum la improvizare. El afirmă, în acelaşi timp, că „trebuie să pregătim viitorul”. Însă este convins că, trăind mai bine prezentul, pregăteşti mai bine viitorul. Cu adevărat, tocmai ceea ce trăim astăzi defineşte şi pregăteşte ceea ce vom trăi mâine. Totuşi, este inutil să faci planuri de viitor, căci niciodată nimic nu se potriveşte după cum am prevăzut: întotdeauna survin evenimente neaşteptate, care vin să ne zădărnicească toate proiectele. Prin urmare, înţelepciunea constă în a trăi prezentul şi în a ne încredinţa lui Dumnezeu în ceea ce priveşte viitorul. Pe de altă parte, nu trebuie să rămâi alipit de trecut. Să nu priveşti îndărăt, să uiţi ce s-a întâmplat în ajun sau în ziua precedentă. Grija avvei este, după cum am văzut, să nu ne descurajăm din pricina greşelilor pe care le-am comis mai înainte, să nu fim zdrobiţi de povara trecutului şi să nu rămânem prizonieri, ci să putem la fiecare moment să pornim din nou de la zero şi să ducem întru Hristos o nouă viaţă la care ne cheamă Evanghelia, fapt care, de altfel, am văzut, nu exclude pocăinţa. Prin urmare, trebuie – recomandă avva – „să trăim în prezent”, căci este singurul timp care este cu adevărat real, singurul timp care contează cu adevărat pentru noi. Ce trebuie să ne preocupe este cum suntem noi în prezent, care este starea în care suntem susceptibili, acum, de a ne înfăţişa dinaintea lui Hristos.”   Jean-Claude Larchet, „Avva...

Read More

Rugăciunea leagă sufletul de suflet

„Rugăciunea leagă sufletul de suflet, îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui.” Jean-Claude...

Read More

Părinţii sunt strâns legaţi de copii prin legături nevăzute

„Părinţii sunt strâns legaţi de copii prin legături nevăzute, duhovnicesc-morale. Sufletele îşi împărtăşesc valorile şi sensurile pe care şi le-au însuşit. În popor se spune: „Suflet pe suflet vesteşte”. Comunicarea inimilor se săvârşeşte ca întrepătrundere şi cunoaştere intuitivă, adesea inconştientă. De la strămoşi la urmaşi, ca de la donatorii de sânge la pacienţi, se face o „transfuzie” constantă de energie duhovnicească. Această legătură aminteşte oarecum de legea vaselor comunicante: nivelul apei din acestea este egal, oricât de mult s-ar turna ori s-ar scoate dintr-unul singur. „Fluidul” de care este plin „rezervorul” părintesc se transferă în sufletul copilului. Tocmai de acolo ia fiul sau fiica multe din elementele creşterii şi dezvoltării organismului său, formării personalităţii sale. Se transmit şi urmările păcatului şi roadele harului. Iar înrâurirea tatălui are aceeaşi însemnătate cu cea a mamei. Această interacţiune nu încetează niciodată, deşi îşi schimbă formele şi intensitatea. Probabil că ea nu depinde de timp şi spaţiu – cel puţin, nu dispare după moartea fizică a părinţilor sau copiilor.” Psiholog K. V....

Read More

Fă-te Soarele ei. Iar ea să devină curcubeul tău …

”- Părinte, o să mă credeţi ? – Spune ! – Eram la lucru, frântă, eram plictisită că trăiesc şi aveam o uşoară depresie pentru toate cele ce se întâmplă în viaţa mea. – Şi ? – Şi mi-a telefonat soţul meu şi mi-a spus doar: „Bună ziua, iubita mea dulce !”. Şi toate s-au schimbat. Am înviat ! Din aceste câteva cuvinte ale lui. Tainic lucru”. Această femeie, soţia ta, are alte 500 de nuanţe de frumuseţe. De obicei, însă, eşti furtuna ei, şi peisajul său se întunecă. Fă-te Soarele ei. Iar ea să devină, curcubeul tău.” Parintele Andreas Konanos...

Read More