Fără categorie

Scrii că te chinuie o tristeţe de neînvins şi inexplicabilă …

”Scrii că te chinuie o tristeţe de neînvins şi inexplicabilă. Trupeşte eşti sănătoasă, casa ţi-e plină, dar inima îţi e pustie. De fapt, inima ţi-este plină de întristare întunecată. Te duci, din obligaţie, la distracţii şi spectacole, dar asta îţi măreşte şi mai mult întristarea. Păzeşte-te bine, aceasta este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul. Biserica priveşte o asemenea întristare ca pe un păcat de moarte ‒ fiindcă, potrivit spuselor apostolului, sunt două feluri de întristare: o întristare după Dumnezeu, care aduce pocăinţă spre mântuire, şi întristarea acestei lumi, care aduce moarte. La tine este ‒ e limpede ‒ al doilea fel de întristare. Întristarea după Dumnezeu vine asupra omului când acesta îşi aduce aminte de păcatele sale, şi se căieşte, şi strigă către Dumnezeu. Sau când cineva se întristează pentru păcatele altor oameni. Sau când cineva are râvnă pentru credinţa lui Dumnezeu, şi vede cu întristare cum oamenii cad de la credinţă. Dumnezeu întoarce această întristare în bucurie. Aşa cum îi descrie Pavel pe apostoli şi pe toate adevăratele slugi ale lui Hristos, spunând că sunt ca nişte întristaţi, dar care deopotrivă se veselesc. Se veselesc, fiindcă simt puterea şi apropierea lui Dumnezeu. Şi primesc mângâiere de la Dumnezeu. Aşa grăieşte şi Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am veselit. Întristarea sfinţilor seamănă cu nişte nori prin care străluceşte soarele mângâierii – iar întristarea ta seamănă cu o eclipsă de soare. Trebuie să fi avut multe ticăloşii şi păcate mai mărunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemnătate, şi nu le-ai mărturisit şi pocăit. Ca un păienjeniş vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului tău, şi s-au făcut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea drăcească o întreţine cu răutăcioasă bucurie în tine. Drept aceea, cercetează-ţi întreaga viaţă, fă-ţi un examen necruţător, şi mărturiseşte totul la spovedanie. Prin spovedanie vei curăţa şi aerisi casa sufletului tău. Şi va intra în tine aerul proaspăt şi sănătos de la Duhul lui Dumnezeu. După aceea, începe să faci cu vitejie tot ce este bine. Începe, să zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-ţi aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea şi va simţi asta, şi degrabă îţi va dărui bucurie, îţi va dărui bucurie negrăită, bucurie pe care numai El o dă şi pe care nicio mâhnire ori chin ori putere drăcească nu o poate întuneca. Citeşte Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii. Domnul să te bucure în curând !” Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi ‒ scrisori misionare, Editura Sofia, Bucureşti,...

Read More

Suferinţa poate naşte o viață autentică și sinceră sieși

”Cam în urmă cu un an, într-o călătorie cu trenul, am avut o discuţie lungă cu un tânăr american. Mă întâlnise, aparent, din întâmplare (desigur, în viaţa nu există întâmplare) şi mi-a spus că învaţă limba rusă. Era un căutător în domeniul religiei, care fusese în tot felul de aşa-zise grupări creştine, dar care, negăsind altceva decât ipocrizie şi falsitate, fusese gata să renunţe cu totul la religie. Atunci însă a auzit că poporul rus suferea pentru credinţă. Acolo unde este suferinţă, s-a gândit el, poate că există ceva autentic şi nu falsitatea pe care o avem noi în America. Aşa că studia limba rusă cu scopul de a se duce în Rusia, unde spera să întâlnească oameni cu adevărat creştini. Ca preot ortodox rus ce eram, am fost impresionat să aud acest lucru, căci el nu văzuse niciodată un preot ortodox şi nici nu participase la vreo slujbă ortodoxă. Am discutat îndelung despre religie şi am văzut că părerea lui era destul de corectă: suferinţa poate naşte ceva sincer, în timp ce viaţa noastră blândă poate să genereze foarte uşor falsitate.”   Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului, Editura Sophia,...

Read More

Despre bucurie …

”Atunci când trăim în harul lui Dumnezeu, vom descoperi bucurie nesfârșită și entuziasm în cele mai mărunte și obișnuite lucruri. Acesta este un har al milei lui Dumnezeu, care ne dă posibilitatea să iubim fiecare moment al fiecărei...

Read More

Tot cel ce nădăjduieşte spre tine nu va pieri

”O, Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Dumnezeul nostru ! Tot cel ce nădăjduieşte spre tine nu va pieri. Și eu, robul Tău, te am pe Tine, după Dumnezeu, zid şi acoperământ, iar Crucea Fiului tău, armă ascuţită împotriva vrăjmaşilor. Deci roagă pe Mântuitorul lumii, pe Care îl ţii în braţele tale, ca să fie puterea Crucii ca un foc, arzând feţele potrivnicilor, care doresc război cu noi, iar sprijinul tău cel atotputernic să ne ajute nouă şi să calce pe vrăjmaşii...

Read More

Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră

”O, Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru ! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” Rugăciune către Maica Domnului în cinstea icoanei Sale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” Sursa:...

Read More

Numai Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!” poate liniști și gândurile noastre zbuciumate

Să alergăm la Cel ce poate să ne mântuiască din moartea păcatului, cu rugăciune intensă și lacrimi fierbinți și vrăjmașul va pleca degrab. Căci se spune în Psalmi: Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi (Psalmul 49, 15). Te-a rănit vrăjmașul? Dar Domnul te-a tămăduit. Te-a tulburat acela? Dar Cel ce a zis mării Taci, liniștește-te! (Marcu 4, 39) a potolit și gândurile care se zbuciumă în noi precum valurile. Și o, binefacere!, nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări (Psalmul 102, 4) și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce (Filipeni 2, 8). Cum nu ne va da toate împreună cu El? (Romani 8, 32) Pentru aceea să stăruim, fraților, slujindu-I lui cu însuflețire, ridicându-ne din căderi, alergând cu tărie în alergarea nevoinței. Știind că la sfârșitul luptelor cununi ne sunt gătite. Așadar, să ne folosim mai mult de mărturisire. Să ne folosim de smerenie, fiindcă prin aceasta se zdrobesc săgețile arzătoare ale celui rău (Efeseni 6, 16). Să ne folosim de credință, că fără credință este cu neputință să bineplăcem lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).   Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Editura Doxologia, Iași,...

Read More