Să alergăm la Cel ce poate să ne mântuiască din moartea păcatului, cu rugăciune intensă și lacrimi fierbinți și vrăjmașul va pleca degrab.

Căci se spune în Psalmi: Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi (Psalmul 49, 15).

Te-a rănit vrăjmașul? Dar Domnul te-a tămăduit.

Te-a tulburat acela? Dar Cel ce a zis mării Taci, liniștește-te! (Marcu 4, 39) a potolit și gândurile care se zbuciumă în noi precum valurile.

Și o, binefacere!, nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări (Psalmul 102, 4) și împlinește rugăciunea celui ce se roagă și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce (Filipeni 2, 8). Cum nu ne va da toate împreună cu El? (Romani 8, 32) Pentru aceea să stăruim, fraților, slujindu-I lui cu însuflețire, ridicându-ne din căderi, alergând cu tărie în alergarea nevoinței. Știind că la sfârșitul luptelor cununi ne sunt gătite. Așadar, să ne folosim mai mult de mărturisire. Să ne folosim de smerenie, fiindcă prin aceasta se zdrobesc săgețile arzătoare ale celui rău (Efeseni 6, 16)Să ne folosim de credință, că fără credință este cu neputință să bineplăcem lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).

 

Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Editura Doxologia, Iași, 2018

Facebook Comments