„Unii oameni sunt ca lumânările…

Se strecoară în viața noastră discret și tot așa ne luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi … cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui.
Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru…

Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor. Ard luminându-ne calea. Ca lumânările făurite din ceară naturală.
Îi purtăm cu noi peste tot, sunt omniprezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb.
Ne trăiesc fericirile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre…

Și rămân lângă noi orice ar fi !
Sunt oamenii la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai bună. Sunt oamenii care îți alină setea de liniște.
Sunt oamenii pentru care NOI ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni i-a dat…
Sunt oamenii care ne ajută să ne scriem povestea fără să ne înlocuiască litere…
Sunt oamenii-lumânare din viața noastră, oamenii a căror lumină ar trebui s-o conștientizăm și a căror flacără s-o menținem arzândă…
Sunt oamenii cărora le mulțumim pentru faptul că există în viața noastră.”
(Sursă text: internet)

Facebook Comments