,,Rugăciunea e taina unirii omului cu Dumnezeu. E o taină care se înfăptuieşte de câte ori se roagă omul cu concentrare. Cel ce ajunge la o rugăciune neîncetată, trăieşte neîncetat această taină. Prin rugăciune străbate omul ca un scafandru în adâncimile nesfârşite ale lui Dumnezeu Care, ca Persoană iubitoare, rămâne totuşi distinct de cel ce se roagă şi-l menţine şi pe acesta distinct.

De aceea, prin rugăciune, îi vin omului puteri nenumărate şi nesfârşite. Chiar puteri de rugăciune mai multă, cum vin cuiva într-un grad infinit mai mic, puteri chiar din semenul cu care primeşte să fie în comuniune. E cum te întăreşte prezenţa unei fiinţe atunci când comunică din spiritualitatea ei, cu atât mai mult prezenţa lui Dumnezeu în rugăciune. Sau când cineva face efortul de a se ruga, Dumnezeu îi vine în întâmpinare, întărindu-i acest efort şi atrăgându-l în adâncimile vieţii şi puterii Sale dumnezeieşti, din care capătă noi puteri.”

Părintele Dumitru Stăniloae

Facebook Comments