Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,
Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;
Prin foc, prin fier, prin apă, dar numai înainte,
Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri !

Să te ridici mai tare din orice prăbuşire,
Săgeti de foc să-ti fie cuvintele temute,
Vointa ta credinta, iar forta ta iubire,
Să-ti faci din geniu spadă şi scutul din virtute.

Când ochiul nu mai vede şi drumul pare-nchis,
Iar duhul îndoielii spre-ntoarceri te impinge,
Închide ochiul searbăd şi-aruncă-te-n abis,
Lovind cu pieptul moartea şi sigur vei învinge.

Acesta fie semnul victoriilor tale:
Când porti povară trupul, durerea drept hotar,
Când lutul te constrânge, prin legi materiale,
Să-nvingi cu geniul liber păcatul necesar.

  • Constantin Oprisan
Facebook Comments