Străini suntem de tot ce-i sfânt
De-aceea viaţa ni-i amară.
Nu ştim să ţinem o comoară
Şi tot ce-avem o să dispară
de pe Pământ.

Străini suntem de tot ce-i bine
De-aceea lumea este rea.
Nu ştim cum pacea vom păstra
Şi lumea chiar va dispărea
de nu-şi revine.

Străini suntem şi între noi
De-aceea viaţa n-o păstrăm.
Nu ştim să mai comunicăm
Şi tot ce-n viaţă adunăm
e doar gunoi.

Străini suntem de când ne naştem
De-aceea lumea se destramă.
Nu ştim că Dumnezeu ne cheamă
Şi de păcate vom da seamă
de nu le recunoaştem.

Străini suntem pe-acest Pământ
De-aceea viaţa rău decurge.
Nu ştim că răul ne străpunge
Şi lumea noastră va ajunge
în mormânt.

Străini suntem de Dumnezeu
De-aceea lumea se urăşte.
Nu ştim că totuşi Ne iubeşte
Şi dacă vrem Ne mântuieşte
de cel rău.

 

  • de Moise Athris
Facebook Comments